Iubiți credincioși,

Astăzi este zi de mare bucurie duhovnicească pentru obștea și pentru toți închinătorii Schitului Ciobănoaia. Îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, ocrotitor al acestui sfânt așezământ și cel căruia îi este închinat hramul mic al schitului nostru.

Într-o lume în care omul este adesea îndemnat să aleagă ceea ce este mai ușor, Sfântul Teodosie ne arată o altă cale: calea statorniciei în credință, a slujirii și a jertfei.

Născut în ținutul Vrancei, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, Sfântul Teodosie a iubit de tânăr viața monahală. A ales să-I slujească lui Dumnezeu, iar prin râvna și înțelepciunea sa a ajuns stareț, episcop și, mai apoi, Mitropolit al Moldovei. Dar cinstea pe care a primit-o nu l-a îndepărtat de oameni. Dimpotrivă, el s-a îngrijit de mănăstiri, de schituri, de cei săraci și de credincioșii aflați în necaz.

Viața lui ne arată că adevărata putere nu este aceea de a porunci, ci aceea de a sluji.

Sfântul Teodosie a trăit vremuri grele, tulburate de războaie, jafuri și nedreptăți. Atunci când i s-a cerut să predea bunurile și odoarele sfinte ale mănăstirii, a refuzat. A preferat să sufere și, în cele din urmă, să-și dea viața decât să trădeze ceea ce îi fusese încredințat spre păstrare.

Astfel, sabia care i-a curmat viața pământească nu l-a învins, ci i-a deschis drumul către cununa muceniciei.

Pentru noi, cei de astăzi, această mărturie poate părea foarte îndepărtată. Poate că nimeni nu ne cere să ne dăm viața pentru credință, dar în fiecare zi suntem chemați la mici jertfe: să alegem adevărul în locul minciunii, pacea în locul răzbunării, iertarea în locul urii, rugăciunea în locul nepăsării și dragostea în locul judecării aproapelui.

Și acestea sunt forme ale mărturisirii.

Sfântul Teodosie ne învață că omul credincios nu este acela care nu întâmpină necazuri, ci acela care nu-L părăsește pe Dumnezeu atunci când vin necazurile.

În viața fiecăruia există momente în care credința este încercată. Uneori prin boală, alteori prin lipsuri, prin neînțelegeri, prin singurătate ori prin nedreptăți. Atunci se vede dacă Dumnezeu este doar pe buzele noastre sau dacă este cu adevărat în inima noastră.

Sfântul Teodosie a rămas statornic până la sfârșit.

De aceea îl cinstim astăzi nu doar pentru ceea ce a făcut în urmă cu sute de ani, ci pentru că exemplul lui rămâne viu. El ne spune și nouă: nu vă temeți să rămâneți cu Dumnezeu, chiar atunci când drumul este greu.

Pentru Schitul Ciobănoaia, sărbătoarea de astăzi are o însemnătate aparte. Un hram nu este doar o dată din calendar și nici numai o zi de sărbătoare. Hramul înseamnă că un sfânt devine ocrotitor și mijlocitor al unei comunități.

De aceea, astăzi îl rugăm pe Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie să ocrotească această vatră monahală, obștea ei, pe binefăcători, pe pelerini și pe toți cei care trec pragul acestui schit purtând în suflet o durere, o rugăciune sau o mulțumire.

Să ne rugăm să păzească acest loc în pace și bună rânduială și să ne ajute ca, asemenea lui, să nu ne rușinăm niciodată de credința noastră.

Iar când viața ne pune înainte încercări și nu mai știm încotro să mergem, să ne amintim că sfinții nu au ajuns la Dumnezeu fugind de greutăți, ci trecând prin ele împreună cu Hristos.

Astăzi, la hramul mic al Schitului Ciobănoaia, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale și să spunem cu credință:

Sfinte Ierarhe Mucenice Teodosie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, pentru obștea acestui sfânt schit și pentru toți cei care aleargă cu credință la mijlocirea ta!

Dumnezeu să binecuvânteze Schitul Ciobănoaia și pe toți cei care îi trec pragul.

Amin.