Date documentate

Schitul Ciobănoaia

Schitul Ciobănoaia

Schitul Ciobănoaia, aflat în satul Ciobănoaia, comuna Merei, este atestat documentar întâia oară în anul 1550, sub numele de Schitul Mircești. Lăcașul păstrează memoria unei așezări monahale așezate departe de agitația așezărilor mari, într-un loc al rugăciunii, al slujirii și al continuității.

Schitul Ciobănoaia, aflat în satul Ciobănoaia, comuna Merei, este atestat documentar întâia oară în anul 1550, sub numele de Schitul Mircești. Lăcașul păstrează memoria unei așezări monahale așezate departe de agitația așezărilor mari, într-un loc al rugăciunii, al slujirii și al continuității.

Biserica de lemn a schitului poartă hramul Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. Sursele Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei și ale Consiliului Județean Buzău o plasează spre sfârșitul secolului al XVII-lea și îl indică drept ctitor pe căpitanul de dorobanți Dragomir Băncescu. Mormântul său se află în interiorul sfântului locaș, alături de memoria familiei sale.

În anii 2007–2008, ansamblul a primit un nou lăcaș de cult: paraclisul cu hramul Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi. Astăzi, Schitul Ciobănoaia rămâne un loc de pelerinaj și de viață liturgică, purtând hramul principal din 27 iulie și hramul secundar pe 22 septembrie fiind slujit de Protosinghelul Macarie Gherghe.

Hram tradițional · 27 iulie

Protosinghelul Macarie Gherghe, starețul Schitului Ciobănoaia

Starețul Schitului

Protosinghelul Macarie Gherghe

Protosinghelul Macarie Gherghe

Stareț al Schitului Ciobănoaia, slujind comunitatea în lucrarea de rugăciune, restaurare și zidire.

Documentare

Surse consultate

Surse consultate

Textul paginii a fost alcătuit prin compararea surselor publice și instituționale de mai jos. Pentru tradițiile locale, fotografii și interpretări istorice mai ample, consultă materialele originale.